Istoric
De la recunoașterea autocefaliei Bisericii noastre din aprilie 1885 și până în prezent, învățământul bisericesc din Oltenia a cunoscut noi stadii de organizare și funcționare aflându-se într-un permanent progres atât în ceea ce privește seminariile cât și școlile de cântăreți bisericești.
Continuând activitatea unor noi modeste școli craiovene organizate în jurul mănăstirilor sau în tinda bisericilor de enorie unde dascălii proveniți din rândul călugărilor și cântăreților de strană transmit lumina învățăturii de carte, iar celor de vocație formația necesară slujirii preoțești, „primul Seminar din Principate” este atestat la Craiova în secolul al XVIII-lea.
De asemenea, în secolul următor Regulamentul Organic adoptat în anul 1832 prevedea Seminar la Craiova.
Acesta a funcționat continuu chiar în perioade critice pentru istoria neamului nostru românesc ceea ce a determinat, o intensificare a activității după Primul Război Mondial când a fost ridicat la rangul de ,, Seminar Teologic Superior ’’ sau ,, Seminar de Vocație ’’.
Astfel, Seminarul Teologic din Craiova a devenit o școală de prestigiu a învățământului românesc acoperind nevoia urgentă de slujitori ai altarelor bisericești, în decursul timpului până în prezent.
Prezentând succint istoricul școlii noastre nu putem să nu amintim că în decursul anilor aici au absolvit șapte ierarhi care au făcut și fac parte din Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române precum și numeroase personalități din cadrul bisericii și nu numai.
Ţinând cont de noul mers democratic din țara noastră după anul 1989 și de noile raporturi create între M.E.C. și B.O.R. ne-am exprimat dorința de a fi integrați în totalitate învățământului nostru românesc așa cum a fost până în anul 1989. Fiind un seminar de tradiție am inițiat demersurile necesare în acest sens. De asemenea pregătirea teologică asigurată de preoții profesori este completată cu obiecte de cultură laică predate de profesori din învățământul de stat asigurând accesibilitatea absolvenților și către alte facultăți.
Seminarul Teologic din Craiova este recunoscut prin rezultatele deosebite obținute la Olimpiadele Naționale cu profil teologic și laic precum și promovabilitatea de sută la sută la examenul de bacalaureat, rezultatele foarte bune obținute la examenul de admitere la facultăți cu profil teologic și alte facultăți umaniste, la festivalurile de muzică, la concertele de colinde și datini strămoșești.
Mănăstirea Coșuna
Mănăstirea datează din 1483 (fapt menționat de lista din 1840 a tuturor bisericilor din zonă) și pentru înălțarea ei a fost folosită piatra și cărămida castrului Pelendava. Pomelnicul ctitoricesc redactat de Dionisie Eclesiarhul arată că, printre ctitorii care au înzestrat Mănăstirea cu moșii, se numără și Basarab Voievod (întâiul Basarab), iar între principalii săi ctitori îi găsim pe Basarab cel Tânăr (1477-1482) și pe Neagoe Basarab (1512-1521).
Biserica se înscrie în categoria stilului muntenesc, iar ca element nou decorativ apare brâul median. Soclul impresionează prin decorația dată de șirul cărămizilor concave așezate pe muchie. Brâul median împarte fațadele în două registre de firide, terminate sus în arcade. Decorul întregului exterior a fost obținut din straturile paralele de cărămizi aparente cu rosturi largi, alternate cu spații tencuite, întretăiate de cărămizi așezate vertical. Sub streșini se află o bogată cornișă alcătuită din dantelăria zimților de cărămizi în șiruri paralele. Turla acoperită cu tablă este în formă de decagon, cu ferestre înguste. Interiorul are cele trei încăperi clasice: altar, naos și pronaos. Pe bolta pronaosului se văd cele două cupole înfundate ale fostelor turle. Intrarea din pronaos în naos se face printr-o ușă a zidului masiv, gros de circa 1 m. Catapeteasma este din zid de cărămidă. Lumina intră în interiorul bisericii prin ferestre înguste de 20 cm și înalte de 1,20 m.
Se înscrie între piesele de rară valoare ale vechii picturi bisericești din țara noastră. Inițial, zidurile bisericii în interior au fost zugrăvite monocrom, cu ocru roșu, în 1572. Fresca policromă din altar și naos a fost realizată în 1574 de un grup de pictori rămas necunoscut. Pronaosul s-a pictat mai târziu, în perioada 1579-1589, cu întreruperi în 1583-1585, când Pârvu îl însoțea pe Mihnea Vodă în exil. Este opera unui pictor mai puțin talentat. Din zodiacul pictat în pronaos se cunosc astăzi semnele: Berbecul, Racul, Leul și Fecioara.
Valoarea cultural-istorică a mănăstirii este dată de cronica murală aflată pe peretele vestic al pronaosului, scrisă în slavonă și descoperită în 1939, sub un strat de culoare, aplicat cu prilejul restaurării din 1873. Ea se referă la voievodul Alexandru III Mircea, Milos Vodă, Petru Voievod și Ioan Voievod al Moldovei. A fost scrisă în 1574 și este cunoscută sub numele de Cronica murală de la Bucovăț.