Mânăstirea Coșuna



Mănăstirea datează din 1483 (fapt menţionat de lista din 1840 a tuturor bisericilor din zonă) şi pentru înălţarea ei a fost folosită piatra şi cărămida castrului Pelendava. Pomelnicul ctitoricesc redactat de Dionisie Eclesiarhul arată că, printre ctitorii care au înzestrat Mănăstirea cu moşii, se numără şi Basarab Voievod (întâiul Basarab), iar între principalii săi ctitori îi găsim pe Basarab cel Tânăr (1477-1482) şi pe Neagoe Basarab (1512-1521).

Biserica se înscrie în categoria stilului muntenesc, iar ca element nou decorativ apare brâul median. Soclul impresionează prin decoraţia dată de şirul cărămizilor concave aşezate pe muchie. Brâul median împarte faţadele în două registre de firide, terminate sus în arcade. Decorul întregului exterior a fost obţinut din straturile paralele de cărămizi aparente cu rosturi largi, alternate cu spaţii tencuite, întretăiate de cărămizi aşezate vertical. Sub streşini se află o bogată cornişă alcătuită din dantelăria zimţilor de cărămizi în şiruri paralele. Turla acoperită cu tablă este în formă de decagon, cu ferestre înguste. Interiorul are cele trei încăperi clasice: altar, naos şi pronaos. Pe bolta pronaosului se văd cele două cupole înfundate ale fostelor turle. Intrarea din pronaos în naos se face printr-o uşă a zidului masiv, gros de circa 1 m. Catapeteasma este din zid de cărămidă. Lumina intră în interiorul bisericii prin ferestre înguste de 20 cm şi înalte de 1,20 m.

Se înscrie între piesele de rară valoare ale vechii picturi bisericeşti din ţara noastră. Iniţial, zidurile bisericii în interior au fost zugrăvite monocrom, cu ocru roşu, în 1572. Fresca policromă din altar şi naos a fost realizată în 1574 de un grup de pictori rămas necunoscut. Pronaosul s-a pictat mai târziu, în perioada 1579-1589, cu întreruperi în 1583-1585, când Pârvu îl însoţea pe Mihnea Vodă în exil. Este opera unui pictor mai puţin talentat. Din zodiacul pictat în pronaos se cunosc astăzi semnele: Berbecul, Racul, Leul şi Fecioara.

Valoarea cultural-istorică a mănăstirii este dată de cronica murală aflată pe peretele vestic al pronaosului, scrisă în slavonă şi descoperită în 1939, sub un strat de culoare, aplicat cu prilejul restaurării din 1873. Ea se referă la voievodul Alexandru III Mircea, Milos Vodă, Petru Voievod şi Ioan Voievod al Moldovei. A fost scrisă în 1574 şi este cunoscută sub numele de Cronica murală de la Bucovăţ.


 

Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Grigorie Teologul“ din Craiova

©